Ce ne spunem cand nu ne vorbim

09 Nov 2011 2 Comments

by Lonestar in Daily, teatru

In seara asta am fost la “Ce ne spunem cand nu ne vorbim” – adica piesa de teatru contemporan.
Aveam asteptari mari, imi doream sa o vad de mult timp si mereu se epuizau biletele. S-a intamplat sa gasim pana la urma, prin urmare, am mers.
Numele piesei ar sugera ceva profund, ceva mai departe de vorbe, care ajunge la suflet si il diseca. Am pretentia de la mine ca dintr-o piesa de teatru inteleg mai mult decat replici, ca vad cumva in spatele lor si gasesc un sens si o interpetare pentru ele.
Piesa este despre inselat. Despre ipostaze de culpuri si strategiile de a insela (a lui si a ei). Mi s-a parut ca subiectul a fost tratat atat de simplist, atat de bazat pe clisee, atat de…fara suflet. La mine a rezonat cumva altfel, din diverse motive si poate din cauza asta lejeritatea si isteriile care erau prezentate mi s-au parut putin banale si insolide.
Nu s-au inventat inca lanturi pentru suflet – Perfect de acord! Si totusi in aceasta situatie, cu aceasta replica, mi se prezinta mesaje nerd catre amanta, convorbiri libidinoase si bune de vrajit o pustoaica naiva. Nimic legat de suflet, ci mai degraba de sex sau ca facand parte din manualul de “Cum sa agati”.
Cristi Iacob, in momentul cu pubicul din piesa, ne povesteste despre cat de idiot si stupid e sa spui “Vreau sa stiu daca ma inseli”. De ce e idiot? Ca iti ceri dreptul sa stii? Ca iti doresti sa nu fii mintit? E ca un examen…vreau sa-mi spui daca am trecut sau nu, numai ca la examen nu mai e asa de aberant sa vrei sa fii “informat”. El imi spune ca niciodata nu ne uitam in oglinda cand suntem inselati, ca mereu intrebam cu ce e celalat/cealalta mai bun/a. Stii tu ca niciodata? Stii tu ca nu ne scade dramatic self-esteemul si ca nu ne punem zeci de intrebari despre noi?  Si ca apoi dureaza ani sa ne dam seama ca poate nu a fost sa fie, ca poate nu eram compatibili. Iar asta poate fi nu de la inselat, ci si de la un flirt.
Intr-o relatie nu dai totul – ba da, draga Cristi, dai. Dai si daca iti face bine si daca nu. Dai pana ajungi sa te spargi de tot, pana nu mai exista bucatica sa se multiplice si atunci incepi sa-ti aduni cioburile si da, nu mai dai, ca nu mai ai ce. Poate ca asta e dragostea sincera, poate ca asta e dragostea orbeasca, poate ca asta e dragostea.
Sufletul nu este o guma de mestecat, nu se intinde, nu se rupe si nu se da din gura in gura. – eh…da uite ca asta facem cand inselam.  Sau altfel spus, daca sufletul celui de langa noi ar fi o guma de mestecat, il mestecam cat ni se pare ca are gust si apoi il aruncam pe jos, il lasam sa fie calcat de pietoni, sa se lipeasca de asfalt, sa fie racait de cei care fac curat si noi luam alta guma, cu gust proaspat.
Inselam pentru ca nu gasim ce vrem la cel de langa noi - Oare?! Poate ca da, poate ca nu. Dar cand am “luat” ce avem langa noi, era ceea ce ne trebuie, nu? Ne-am gandit vreodata ca nu mai e in tipare din cauza noastra? Din cauza ca suntem niste mofturosi si ca nu stim sa apreciem?
Nu avem curaj sa-i spunem ca inselam? Nu avem curaj sa-i spunem ca nu mai suntem fericiti? – Da, nu avem. Cred ca atunci cand inseli e o lupta a ta cu tine. Incerci sa-ti dai seama daca chiar nu mai ai ce-ti trebuie, incerci sa-ti dai seama ce-ti trebuie de fapt si te apuci sa sapi, sa te cunosti. Te simtit vinovat, dar simti ca ai si dreptul la fericire. Dar oare amantul/amanta e fericirea? Daca nu e ceea ce ai nevoie si iti dai seama de asta cand e prea tarziu? Daca o sa ajungi tot acolo? Daca nu ai cum sa-ti definesti propria fericire si nu ai cum sa-ti tii viata in balanta? Uite de asta nu avem curaj, pentru ca e un intreg proces. Si mai ales pentru ca povestile din piesa au fost atat de…seci, atat de “de cartier”, lipsite de esenta si suflet si sentimente.
Am plecat deprimata de la piesa. Nu ca nu mi-a spus nimic, dar m-a dus intr-o parte in care nu voiam sa fiu. De obicei de la teatru plec ori incarcata si cu stare de bine, ori indiferenta…dar ca azi nu cred ca am plecat niciodata. Erau momente cand aveau replici spirituale, dar mie imi venea sa plang.
Ce ne spunem cand nu ne vorbim? – Pai nimic nu ne spunem, asta am inteles eu din piesa asta. Sau ne spunem ca ne place sa ne distram cu mesaje pe telefoane si sa ne ascundem sau sa mintim. Nu suntem sinceri pentru ca suntem lasi – Asta e ce am putut eu sa iau din piesa si nu asta inteleg eu de la relatii si dragoste si o sa vreau sa traies inca pe norisorul meu unde exista ceva, cumva, undeva….